Tudor Gheorghe - cel mai mare artist oltean in viata

Acum exact o saptamana am aflat de la domnisoara profesoara de limba romana, Marinescu Mariana, ca in viitorul pesemne destul de apropiat (nu mai mult de 2 -3luni) va avea loc la Craiova un concert extraordinar Tudor Gheorghe. Vestea a fost de bun augur in sensul in care asteptam de ceva timp un spectacol  cu muzica de factura cea mai respectata

As sublinia faptul ca in calitate de fan al marelui rapsod doljean vestea a venit intr-un moment cum nu se poate mai bun; singurul lucru care mai era necunoscut era pretul biletului la acest spectacol. Dealtfel este bine cunoscut ca un artist mare are si un pret mare! Acum un an tot la craiova a fost 50 de lei biletul si bineinteles ca acum toata lumea se asteapta la un onorariu ceva mai marisor : 60-70 lei. Dupa 2 zile de asteptare a acestui amanunt secundar a sosit raspunsul: pretul unui loc in sala Teatrului din Craiova la concertul marelui Tudor Gheorghe  va costa 150 de lei.

La primul auz al pretului am crezut ca nu am inteles eu bine insa la o detaliere am stabilit ca intr-adevar pretul era de 150 de lei- ceea ce dintr-un simplu considerent economic mi se pare un pret cam maricel.

Pentru o lectie de cultura si de incarcare a sufletului cu o portie de cuvinte alese, pretul nu va fi niciodata mare,  insa considerentul meu se indreapta catre persoanele cu bani foarte putini.

Din punctul meu de vedere as putea sa merg la concert- nu sunt banii o problema- insa ma gandesc numai la faptul ca acest spectacol indeparteaza intr-o oarecare masura multi iubitori de Tudor Gheorghe-pentru ca am cunoscut oameni care stiu aproape toate versurile poeziilor rapsodului insa datorita situatiei financiare precare nu isi permit prea multe luxuri. Imi e greu sa spun ca un astfel de om  va putea vreodata sa dea 150 de lei pentru 2-3 ore de muzica in conditiile in care nu stie cum se va descurca cu traiul de zi cu zi.  

Nu vreau sa para ca o parere de rau!!! Eu voi ramane mereu un fan al muzicii populare autentice, al muzicii bune indiferent ca este straina sau romaneasca, iar pentru cei care ma urmariti si va place muzica vreau sa va spun ca inca este in picioare proiectul "Urmasul lui Tudor Gheorghe"- deja am pregatit cateva melodii de suflet!!!

Va iubesc si va respect!!!    

Functie mare, responsabilitati mai mari

Acum o saptamana am fost desemnat prin vot absolut democratic si bineinteles investit in functia de Lider al Clasei 11A- functie pe care de altfel am primit-o cu onoare pentru ca nu e usor sa fii liderul unei clase de liceu in care se gasesc diferite tipuri de carcatere- atat mai tari cat si mai slabe.
Aceasta functie aduce cu ea pe langa privilegiile binecunoscute de a fi mult mai aproape de profesori si de elevi dar si probleme peste care trebuie sa treci si sa incerci sa te mentii aceeasi persoana in care lumea poate avea o baza buna si alaturi de care nu iti este rusine sa mergi pe strada.
Astazi 15 octombrie am fost anuntat ca maine avem sedinta de consiliu si astfel ca de la 1 fara 10 voi fi prezent la liceu in sala de conferinta pentru o dezbatere "capitala pentru viitorul scolii din Romania". Astea fiind spuse nu pot spune decat ca orice s-ar propune in consiliu nu voi fi de acord cu solutiile care nu sunt in concordanta cu parerile ci doar cu acele aspecte care pot aduce imbunatatiri cu in actul educativ si nu in alte parti neimportante. Nu vreau sa para asa politic insa anii trecuti s-au luat cateva decizii in cadrul consiliului, decizii care abia mai tarziu s-au dovedit a fi gresite.

Ex-Madalina Vasile

Ceea ce se poate numi o reactie de lasitate este reactia colegei noastre Vasile Madalina, care proaspat mutata la "cel mai mare si mai tare liceu din oras" a inceput sa-si readuca aminte de "tineretile" ei din clasa a 9-a si a 10-a. Ceea ce m-a suparat la reactia Madalinei, o fata pe care de altfel o consideram una dintre cele mai inteligente si rafinate, a fost modul de abordare a problemei in legatura cu ceea ce simte ea pentru clasa din care a plecat.
Cititi randurile:"De ce atunci cand un profesor va umileste il lasati sa mearga pana la punctul extrem si nu incercati sa va exprimati punctul de vedere? Sunt sigura ca il aveti! Prostesc, cum este, dar il aveti! E al vostru. De ce ii lasati sa va ia pana si mandria?"- prin aceste randuri incearca sa ne conduca pe noi catre o idee fara sens sugerand dealtfel faptul ca noua ne-ar fi frica de profesori, uitand insa ca ea era prima care se "zmiorcaia" la primirea unei note mici; asa ca nu ii ingadui fostei colege asemenea critici indreptate spre ex-colegii ei din primii doi ani de liceu. Chiar daca incerci sa te scuzi la sfarsit prin faptul ca nu ar fi toti inclusi in aceasta remarca fapta este nescuzabila! Nu-ti pot spune decat ca tu impreuna cu acei cativa carora le simti lipsa nu erati in clasa aia decat niste fitosi/fitoase-persoane care traiati intr-o lume a voastra si care cu totul gresit va credeati cumva superiori de restul clasei!
Pot sa-ti spun ca impreuna cu acele persoane (prietenele tale) nu erati decat o gasca experta in critica fata de persoanele din jur si deasemenea iti sugerez in calitate de Lider al Clasei ca si tu si respectiv dragii tai (din clasa) sa aveti grija mai inainte de voi si pe urma de restul!
Va doresc sa traiti in lumea aia a voastra(clubing, love and so on) pe care vi-o doreati dintotdeauna si sa atingeti absolutul!!!Numai bine si la o buna revedere fara impresii!

Tocmai se terminase scoala pe 12 iunie si deja ma 'mutasem' de vreo 3-4 zile la unul dintre colegii mei, unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei. Desi tocmai incepusem oficial vacanta cu toate ca noi de vreo 2 sapt eram in vacanta, stiti dvs ce inseamna scoala de dupa 1 iunie, am fost pentru a 292000 oara la colegul meu Laurentiu acasa- pur si simplu ma mutasem la el- nu era o chestie tocmai voita din partea mea numai ca datorita unor probleme la scoala si unor proiecte aparute, efectiv trebuia sa ma deplasez de colo pana colo pentru a le rezolva- nu mai conteaza. Astfel ca ajungand la el acasa in intampinarea mea a iesit tatal lui Lari, un om de mare calitate care ca intotdeauna cu o nota de umor mi-a spus cu un glas sfatuitor: "bucura-te la maxim de vacanta asta ca acu' vine iar 15 septembrie si nici nu iti dai seama cum a trecut" ceea ce mi s-a parut super.
Aranjasem o tabara pentru inceputul lui august si bineinteles ca asteptam ziua cand plecam de acasa pentru o drumetie de 6 zile la Vanatorul, jud Dambovita. In tabara eram cativa colegi din clasa a X-a de la Ionita Asan, Laurentiu, Ion, un fost coleg de-al nostru Costi si cu mine, insotiti de cativa pustani de la clasele a VI-a si a VII-a.Se anunta o tabara buna alaturi de profa de biologie de la clasa- o femeie de mare calitate care poseda un ras demential insotit de o aliura de femeie muncitoare in Cooperativa Agricola de Productie (CAP).Cu vreo saptamana pana la plecare am auzit o veste stupefianta- despre tabara aflasera si inca vreo cativa colegi de-ai nostri pe care sa spun sincer nu prea ii doream nicaieri pe unde mergeam. Acesti colegi reprezinta grupul baietilor razvratiti - acei tineri care nu au un orizont bine stabilit care din fericire pentru ei au ceva bani dar creier cat de putin!!!Chiar daca parea o veste destul de naspa pentru mine nu aveam ce sa fac- trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea.Intocmai a venit si ziua plecarii; de dimineata la ora "6 jumate" se facea strigarea la catalogul de drum. Bineinteles fiecare venise incarcat de bagaje : cu cate o geanta de parca pleca pentru totdeauna de acasa; la plecare ce sa mai vorbim despartirea grea bla bla bla.Drumul pana la Vanatorul a fost execrabil in sensul ca de la Gaesti pana in campusul taberei este un drum pe care nu va sfatuiesc sa-l parcurgeti mai ales cu masina; e genul unui drum de tara pe care il parcurgi dupa o ploaie si dupa ce pe el a trecut o turma de vaci care au facut excavatii in el.In sfarsit am ajuns in tabara! Cazarea a fost dintr-un anumit punct de vedere buna in sensul ca eram 7 in camera fiecare in patul lui fara a fi la inceput vre un inconvenient de genul asta.
La etajul cladirii erau cazati un grup de sportivi care saracii de ei trebuiau sa se trezeasca in fiecare dimineata la ora 6 si sa faca macar cativa kilometrii de alergare pe munte pana la masa de la 8 jumate. Profesorul lor de sport care ii insotea a rugat-o pe indrumatoarea noastra sa aiba grija sa nu deranjam seara ca sportivii de culca devreme caci se trezesc foatre de dimineata; ca raspuns din partea doamnei a venit formularea "nu va faceti probleme de genu asta ca astia ai mei sunt olimpici, nu sunt ei asa de galagiosi" zis si facut.Nu mult a fost si a sosit prima seara si bineinteles fiecare impartasea impresiile de pe drum si de la fata locului. S-a facut ora 1 de noapte si de la noi se auzea o galagie ca la concertul lu' Nicolae Guta cand deodata peste noi a intrat profu alora de sport- un tip de vreo 120 de kile la 1,85 cu o voce amenintatoare: "ma nenorocitilor nu va e rusine asa un pic la ora 1 de noapte voi faceti asa o galagie; i-auzi la profesoara aia a voastra ca sunteti olimpici; ce olimpici sunteti ma voi care faceti asa infern? Daca mai aud o soapta va dau io voua distractie si ma duc si la profesoara aia a voastra si ii dau io si ei"De atunci nu ma mai facut asa galagie.
A fost o tabara super tare cu drumetii aproape zilnic si cel mai important este ca a fost distractie. Desi mancarea a fost buna si altii s-au mai plans de ea, totul a iesit bine. Au fost insa si unele situatii in care m-am simtit prost insa chestiile astea nu se discuta pe blog ci personal.