Tocmai se terminase scoala pe 12 iunie si deja ma 'mutasem' de vreo 3-4 zile la unul dintre colegii mei, unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei. Desi tocmai incepusem oficial vacanta cu toate ca noi de vreo 2 sapt eram in vacanta, stiti dvs ce inseamna scoala de dupa 1 iunie, am fost pentru a 292000 oara la colegul meu Laurentiu acasa- pur si simplu ma mutasem la el- nu era o chestie tocmai voita din partea mea numai ca datorita unor probleme la scoala si unor proiecte aparute, efectiv trebuia sa ma deplasez de colo pana colo pentru a le rezolva- nu mai conteaza. Astfel ca ajungand la el acasa in intampinarea mea a iesit tatal lui Lari, un om de mare calitate care ca intotdeauna cu o nota de umor mi-a spus cu un glas sfatuitor: "bucura-te la maxim de vacanta asta ca acu' vine iar 15 septembrie si nici nu iti dai seama cum a trecut" ceea ce mi s-a parut super.
Aranjasem o tabara pentru inceputul lui august si bineinteles ca asteptam ziua cand plecam de acasa pentru o drumetie de 6 zile la Vanatorul, jud Dambovita. In tabara eram cativa colegi din clasa a X-a de la Ionita Asan, Laurentiu, Ion, un fost coleg de-al nostru Costi si cu mine, insotiti de cativa pustani de la clasele a VI-a si a VII-a.Se anunta o tabara buna alaturi de profa de biologie de la clasa- o femeie de mare calitate care poseda un ras demential insotit de o aliura de femeie muncitoare in Cooperativa Agricola de Productie (CAP).Cu vreo saptamana pana la plecare am auzit o veste stupefianta- despre tabara aflasera si inca vreo cativa colegi de-ai nostri pe care sa spun sincer nu prea ii doream nicaieri pe unde mergeam. Acesti colegi reprezinta grupul baietilor razvratiti - acei tineri care nu au un orizont bine stabilit care din fericire pentru ei au ceva bani dar creier cat de putin!!!Chiar daca parea o veste destul de naspa pentru mine nu aveam ce sa fac- trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea.Intocmai a venit si ziua plecarii; de dimineata la ora "6 jumate" se facea strigarea la catalogul de drum. Bineinteles fiecare venise incarcat de bagaje : cu cate o geanta de parca pleca pentru totdeauna de acasa; la plecare ce sa mai vorbim despartirea grea bla bla bla.Drumul pana la Vanatorul a fost execrabil in sensul ca de la Gaesti pana in campusul taberei este un drum pe care nu va sfatuiesc sa-l parcurgeti mai ales cu masina; e genul unui drum de tara pe care il parcurgi dupa o ploaie si dupa ce pe el a trecut o turma de vaci care au facut excavatii in el.In sfarsit am ajuns in tabara! Cazarea a fost dintr-un anumit punct de vedere buna in sensul ca eram 7 in camera fiecare in patul lui fara a fi la inceput vre un inconvenient de genul asta.
La etajul cladirii erau cazati un grup de sportivi care saracii de ei trebuiau sa se trezeasca in fiecare dimineata la ora 6 si sa faca macar cativa kilometrii de alergare pe munte pana la masa de la 8 jumate. Profesorul lor de sport care ii insotea a rugat-o pe indrumatoarea noastra sa aiba grija sa nu deranjam seara ca sportivii de culca devreme caci se trezesc foatre de dimineata; ca raspuns din partea doamnei a venit formularea "nu va faceti probleme de genu asta ca astia ai mei sunt olimpici, nu sunt ei asa de galagiosi" zis si facut.Nu mult a fost si a sosit prima seara si bineinteles fiecare impartasea impresiile de pe drum si de la fata locului. S-a facut ora 1 de noapte si de la noi se auzea o galagie ca la concertul lu' Nicolae Guta cand deodata peste noi a intrat profu alora de sport- un tip de vreo 120 de kile la 1,85 cu o voce amenintatoare: "ma nenorocitilor nu va e rusine asa un pic la ora 1 de noapte voi faceti asa o galagie; i-auzi la profesoara aia a voastra ca sunteti olimpici; ce olimpici sunteti ma voi care faceti asa infern? Daca mai aud o soapta va dau io voua distractie si ma duc si la profesoara aia a voastra si ii dau io si ei"De atunci nu ma mai facut asa galagie.
A fost o tabara super tare cu drumetii aproape zilnic si cel mai important este ca a fost distractie. Desi mancarea a fost buna si altii s-au mai plans de ea, totul a iesit bine. Au fost insa si unele situatii in care m-am simtit prost insa chestiile astea nu se discuta pe blog ci personal.